pe cărările patriei

pe cărările patriei

joi, 19 iulie 2012

Scandalul ca opţiune politică


În ultima vreme asistăm  la o degradare fără precedent a spaţiului public. Acuzaţii, calomnii sau, pur şi simplu, minciuni sunt lansate în fiecare zi pe televiziuni pentru ca Băsescu, Antonescu sau Ponta să fie discreditaţi cu orice preţ. Aici ideologiile nu mai contează. Şi deşi în vara asta se poartă alb, aruncatul cu noroi în obrazul adversarului este la mare modă. Nu există nici o diferenţă de nuanţă între cele două tabere, ambele fiind adepte ale aceleiaşi paradigme: scopul scuză mijloacele. Cu ce preţ însă?
Băsescu ne spune public că a vorbit cu Angela Merkel şi i-a transmis că nu există o prevedere constituţională pentru demiterea preşedintelui, ceea ce desigur e o mare minciună. Merkel strâmbă din nas prin purtătorul de cuvânt şi apoi, punându-ne la colţ,  o întreagă Europă  vrea să ne dea lecţii despre democraţie. Băsescu şi oficiali ai PDL s-au plâns la Bruxelles despre lovitura de stat, încălcarea normelor constituţionale şi comportamentul nedemocratic al actualei puteri, ca şi cum ei şi numai ei sunt garanţia unei Românii europene şi a statului de drept. Şi de aici până la a spune că dacă votezi pentru demiterea lui Băsescu, votezi de fapt împotriva unei Românii europene, a statului de drept şi a unei justiţii independente nu a fost decât un pas. Cetăţeni români, să fie clar! Statul este Băsescu iar atacul împotriva lui Băsescu este atacul împotriva instituţiilor statului, chiar nu pricepeţi? Disocierea de Băsescu este disocierea de România europeană, de libertatea de circulaţie, de fondurile structurale, de drumurile şi autostrăzile care vor fi construite. Fără Băsescu ne dau ăştia afară din Europa, iar Antonescu şi Ponta sunt cei mai mari trădători ai naţiunii pentru că atacându-l pe Băsescu, ei ne condamnă la izolare, la îndepărtarea de  destinul european al României. Voinţa Parlamentului nu contează pentru că legislativul e format oricum din corupţi, incompatibili şi puşcăriabili.  Tot ceea ce contează e Băsescu. Traian Băsescu. Dar atenţie! Referendumul nu este despre scaunul lui Traian Băsescu, ci despre apărarea statului de drept şi a însăşi democraţiei în România. Asta ne spun, pe scurt,  liderii PDL şi susţinătorii lui Traian Băsescu.
Pe de altă parte, USL lansează o serie de acuzaţii pentru a convinge oamenii să spună DA la referendum:  Băsescu e cel care a încălcat Constituţia, Băsescu e un dictator, Băsescu şantajează, Băsescu a vândut flota, Băsescu şi-a protejat corupţii din PDL, Băsescu şi-a dat singur casa din Mihăileanu, Băsescu a folosit DNA ca armă politică, Băsescu e un mincinos, Băsescu a tăiat pensiile şi salariile, Băsescu a sărăcit poporul, Băsescu dezbină, referendumul e despre Băsescu şi popor. Dar temele sunt destul de puţin vizibile pentru că propaganda Băsescu - PDL  este mult mai agresivă şi chiar mai eficientă. În 10 zile de la lansarea campaniei pentru referendum, Băsescu a recuperat  aproape 15% din intenţiile de vot, apropiindu-se de 30%.  E un scor important, dar e puţin probabil ca în următoarele zile să recupereze într-atât, încât să depăşească 50%. 
Deşi unele sondaje plasează USL la 63% din intenţiile de vot, stângăciile şi erorile din ultima vreme îi vor costa scump pe liderii USL.  După ce au iniţiat o serie de schimbări încadrabile de Opoziţie în formule de tip atac împotriva democraţiei, lovitură de stat, blitzkrieg, numai şi numai de dragul demiterii preşedintelui, se vede clar că USL nu a avut o strategie  de lobby în spaţiul european şi de susţinere comunicaţională preventivă a schimbărilor asumate. Propaganda PDL şi-a făcut bine tema, iar liderii USL sunt acum percepuţi ca duşmani ai statului de drept şi ai destinului european al românilor. Comisia Europeană ne califică drept copilul obraznic al Europei şi ne trimite o listă cu ceea ce au sau nu au voie să facă liderii USL de la Bucureşti. E aproape umilitor ce ni se întâmplă ca stat european! Şi totuşi, liderii USL se supun şi dau înapoi când e vorba de atribuțiile Curţii Constituţionale şi cvorumul de 50% plus unu la referendum. E de neînţeles de ce vrea USL să modifice cu încăpăţânare regulile şi arhitectura jocului politic numai şi numai ca Băsescu să piardă. E ca şi cum ai începe un meci de fotbal şi începi să schimbi poziţia porții, regulile de arbitraj şi mărimea terenului pentru a înscrie golul cu orice preţ. Unde e fair play-ul din politică?  De ce are nevoie USL de o victorie viciată care să îi atragă ulterior acuzaţii suplimentare şi lipsă de legitimitate? Există mult risc în ceea ce face USL în aceste zile şi asta demonstrează că undeva există o teamă teribilă că Băsescu s-ar putea întoarce la Cotroceni.  Din păcate pentru adversarii președintelui suspendat, schimbarea regulilor jocului generează două efecte perverse majore. Primul e că prin aceste modificări se creează un spaţiu al plauzibilităţii unde propaganda PDL îşi poate amplifica şi lansa temele privind nerespectarea regulilor statului de drept şi victimizarea lui Băsescu. Al doilea efect ţine de ocuparea spaţiului public cu acele teme care ţin de agenda lui Băsescu şi vizibilitatea scăzută a temelor de atac ale USL la adresa preşedintelui suspendat.
Pe scurt, USL convinge din ce în ce mai puţin. De ce USL pare să piardă teren?
Băsescu a preluat inițiativa comunicaţională şi a lansat noi teme pe agenda publică (statul de drept, justiţia, destinul european, izolarea României etc.), ştiind foarte bine că atributele de imagine vin în urma temelor şi nu doar prin atacuri la persoană. USL a pierdut din vedere temele care generează atribute şi s-a limitat la atacarea lui Băsescu şi atât.
USL nu e în stare să genereze un mesaj unitar. Se mişcă greoi şi dezordonat. Crin Antonescu sau Victor Ponta declară una, în timp ce parlamentari ai USL vin cu mesaje contrarii (vezi declarațiile legate de atribuţiile Curţii Constituţionale şi cvorumul pentru referendum).
Eroarea fundamentală a USL este ca se bazează exclusiv pe un mesaj negativ fata de Băsescu. USL nu îmi spune nimic despre ce are de gând să facă cu aceasta ţară, ce urmează după regimul Băsescu. Nu există partea buna a mesajului pe care îl aștept. Nu văd nici un pic de imaginaţie în USL pentru a defini noi orizonturi de aşteptare. Daca rămân doar în faza de atac la persoană, diferența de percepție între Băsescu şi contestatarii lui se va estompa. Nu poţi să îl baţi pe Băsescu doar cu armele lui Băsescu.
Contextul politic intern şi reacţia internaţională au dus deja la o slăbire a leului în raport cu euro, ceea ce poate fi deja sesizabil în puterea de cumpărare a românilor. Principalul decont al acestei situaţii este atribuit USL.
USL s-a lăsat atrasă într-o competiţie în care scandalul este principala armă politică de discreditare. E o zonă în care Băsescu e un adversar redutabil. Plagiatul lui Ponta e doar un exemplu şi a fost gestionat prost de către actualul premier. Nici acum lucrurile nu sunt lămurite, iar Victor Ponta pare să evite o poziţie clară legată de plagiat.
În ciuda declarațiilor lui Băsescu, este cert e că miza discreditării USL şi a agresivităţii propagandei PDL e  mai degrabă demobilizarea electoratului, astfel încât pe 29 iulie să se obţină o prezenţă la vot sub 50% , suficient pentru a invalida un referendum în care, cel mai probabil, 2/3 din cei prezenți la vot îi vor cere lui Băsescu să plece.
În ultimii opt ani,  scandalul a făcut parte din normalitatea vieţii politice. Nu îmi doresc o linişte deplină, pentru că prea multă linişte în democraţie nu e un semn bun, dar timpul a trecut şi marile proiecte ale României au întârziat să apară. Avem pâine şi circ în fiecare zi şi atât! Nu avem autostrăzi, nu avem şcoli performante, sănătate sau servicii de calitate. Nu avem o ţară ca afară! Nu avem o ţară cu lideri care să aibă viziune, să aibă proiecte, să motiveze şi să unească, nu să dezbine. Avem o ţară cu lideri politici care îşi rezolvă problemele la Înalta Poartă, mereu umili în faţa marilor şi micilor licurici ai istoriei.
Preşedintele suspendat spunea că o victorie la referendum e o misiune imposibilă pentru un om imposibil. Încerc să înţeleg de ce mai vrea Băsescu să fie preşedinte într-o ţară în care oamenii nu îl mai vor. Dar vorba lui Lăpușneanu: dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!
Cred că normalitatea acestei ţări nu poate veni decât din partea Uniunii Europene, cu toate că politicienii de la Bruxelles par să aibă uneori o dublă măsură. Dacă Băsescu se va întoarce la Cotroceni, UE va fi cea care va veghea probabil ca tentaţia revanşardă a lui Băsescu să fie ponderată de existenţa statului de drept. Dacă Băsescu va pierde, vor fi probabil contestaţii, dar într-un final  el va fi uitat de liderii de la Bruxelles, iar România va merge înainte pe destinul ei european cu cel care va fi legitimat drept preşedinte prin alegeri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ucigaşii speranţei

Am auzit adesea oameni care  aproape că idolatrizează trecutul, spunând: „ Ce fabrici, ce uzine, se făceau înainte! Ce şcoală! Azi, nimeni ...