pe cărările patriei

pe cărările patriei

miercuri, 26 februarie 2014

Aceeași mizerie?

De aproape o lună, fără voia noastră, am asistat la un circ politic jenant, din care nu prea păreau să înțeleagă mai nimic nici protagoniștii. Crin Antonescu și Victor Ponta, liderii defunctei USL, au intrat într-un soi de dialog al surzilor, pasând responsabilitatea ruperii alianței de la unul la altul. Vorba lui Andrei Plesu, în timp ce în Ucraina au murit oameni pentru  a  schimba guvernanții, la noi se schimbă singuri și,  fără să le-o ceară nimeni, își aplică auto-lovitura de stat”.
Uniunea Social Liberală s-a creat pe fondul nemulțumirii generale a populației privind măsurile  anticriză luate de Traian Băsescu și Emil Boc. Politicenii USL, bine flancați mediatic de televiziuni partizane, și-au făcut din antibăsism un scop în sine. Au etichetat, demonizat, manipulat tot ceea ce avea legătură cu guvernarea PDL sub un singur nume: Băsescu. Și a funcționat. Poporul i-a trimis la guvernare  cu aproape 70% susținere în Parlament. Practic, după alegerile din 2012, erau reunite toate condițiile ca USL să își pună în practică proiectele de guvernare . Nu lipsea absolut nimic  ca așteptările  celor care le-au acordat încrederea prin vot  să se și împlinească.
Au trecut doi ani de guvernare USL și, cu excepția deblocării fondurilor europene și a unor măriri de salarii pentru bugetari și pensionari, nu s-au întâmplat foarte multe. Proiectele de infrastructură s-au blocat  și tot ce a mai fost inaugurat, a fost de fapt o finalizare a proiectelor de infrastructură începute de guvernul anterior. Sigur, s-a promis foarte mult, hărțile cu autostrăzi peste Carpați sunt frumoase, dar sunt doar pe hârtie. Și nimic din ceea ce face ministrul marilor proiecte nu lasă să se înțeleagă că în viitorul apropiat vom vedea și schimbări în realitate. Și desi creșterea TVA de la 19% la 24% a fost criticată dur atunci când Băsescu a anunțat această măsură “injustă și nejustificată economic, nimeni din USL nu s-a grăbit ca în acești doi ani să readucă TVA la 19%. Ba mai mult, ea a fost păstrată și, prin modificările la Codul fiscal, au apărut alte 30 de noi taxe, ceea ce te face să îți pui serios întrebarea dacă merită sau nu să mai faci vreo  afacere în țara asta.  Și ca și cum nu ar fi ajuns, de la 01 aprilie 2014 va intra în vigoare noua taxă de 7 eurocenți/ 1 litru de  combustibil, ceea ce va antrena noi și noi scumpiri. Inițial destinația taxei a fost anunțată ca fiind proiectele de infrastructură, dar aflăm de la premier că fără această taxă nu poate plăti creșterile pentru salariile medicilor sau pentru pensionari. Ce să mai crezi? Proiectul modificării Constituției a fost îngropat, trăgând după el și proiectul regionalizării.  Modernizarea statului s-a poticnit, iar destinele comunităților locale vor fi decise tot de la București, în funcție de cumetriile politice ale zilei.
Departe de mine gândul de a face  un bilanț al guvernării USL, dar după doi ani de guvernare, în afară de  “ Băsescu e de vină!” (inclusiv pentru ruperea USL!), nu se vede mai nimic. Nu avem  autostrăzi și  nu avem noi locuri de muncă, dar ne lăudăm cu creșterea economică de 3,5%. Medicii pleacă în continuare în străinătate, profesorii sunt în continuare slab plătiți, tinerii sunt dezorientați și vor să plece din țară. Nu s-a schimbat nimic! 
Am tot sperat în acești doi ani că va veni și vremea  proiectelor, că vom vedea o diferență majoră între o guvernare centrată pe austeritate și una care a spus mereu că austeritatea nu e necesară. Dar în afară de a face din actul guvernării o permanentă mită electorală, nu am văzut nimic. Oare ce le trebuie acestor oameni pentru  a guverna, nu pentru a face circ, pentru a conduce destinele acestei nații în direcția cea bună, nu în cea greșită, așa cum văd peste 70% din români?
 Dar în țara asta ne-am obișnuit mult prea mult cu anormalitatea. Totul pare pe dos. Cei care se află în opoziție, în loc să facă opoziție la actuala guvernare se ceartă întrei ei și se fragmentează și mai mult. Iar USL, în loc să guverneze, și-a creat propria opoziție din interiorul guvernării. Solidaritatea USL a existat doar atunci când a fost vorba de protejarea penalilor din Parlament. Noroc că în țara asta justiția pare să fi început să funcționeze fără a mai fi intimidată de politiceni. Păcat că și această brumă de independență a justiției este politizată și etichetată de  politrucii și jurnaliștii tonomat ca fiind, de fapt, un act de slugărnicie a procurorilor față de Băsescu. Cert e că mulți dintre cei care și-au băgat prea mult mâna în borcanul cu miere al banului public se află acum după gratii. Și dacă distrugerea regimului Băsescu înseamnă intimidarea sau diminuarea curajului actual al procurorilor și judecătorilor, atunci aș prefera ca unele schimbări să fie atent monitorizate de Uniunea Europeană. Pentru că ar fi păcat să pierdem ceea ce am câștigat deja pe drumul european al României!
Lipsa de încredere reciprocă a marcat letal scurta existență a USL. Crin Antonescu nu a fost niciodată convins că va putea miza pe voturile PSD în campania electorală pentru prezidențiale. În fond, baronii locali ai PSD au sacrificat chiar și candidați ai PSD la prezidențiale, așa că suspiciunea privind sprijinul lor pentru un liberal e justificată. Și totuși, Victor Ponta a ajuns premier și cu voturile liberalilor. În absența lor și fără alianța politică USL, Traian Băsescu putea să nu îl numească niciodată pe Victor Ponta ca premier. Recenta ruptură a USL a fost  mai degrabă un act formal. Ea început în momentul în care televiziunile de asalt ale PSD au început să tragă în Crin Antonescu la nici o lună după preluarea puterii în 2012. Era clar că ceva nu funcționează și, la fel ca într-un mariaj disfuncțional, divorțul e binevenit atunci când certurile și scandalurile nu mai contenesc. Liberalii spun însă că, prin plecarea lor de la guvernare, guvernul Ponta devine ilegitim. Cei 70% dintre români au votat  pentru 4 ani echipa USL, nu PSD, chiar dacă acum, prin jocul trădării în aritmetica voturilor, se conturează un nou sprijin parlamentar pentru guvernul Ponta. E o problema de principiu! Din păcate, există un precedent, principiul fiind încălcat chiar de Băsescu în 2004, când prin “soluția imorală a PCa forțat  realizarea  unei majorități în Parlament.
Nu știu ce consilieri au cei doi protagoniști ai scandalului USL, dar e cert că atunci când doi se ceartă, al treilea câștigă. Victor Ponta a scăzut constant în încrederea publică și e posibil să fie împins spre candidatura la prezidențiale dintr-o poziție foarte ingrată de șef al guvernului, chiar dacă are avantajul celui mai puternic partid din țară. Iar Sorin Oprescu nu e o soluție, cel puțin pentru Ardeal. Crin Antonescu pornește pe un drum foarte anevoios, jucându-și probabil ultima carte în destinul politic. Din candidatul USL a devenit acum un candidat ce mizează pe un electorat al dreptei, o dreaptă extrem de fragmentată, orgolioasă și cu un număr încă nedefinit de candidați la prezidențiale. În plus, din 2012 până în prezent imaginea lui s-a erodat destul de mult pentru a-l face mai puțin prezidențiabil. Poate că Iohannis îl va resuscita politic pe Antonescu sau poate că la un moment dat vom asista la o schimbare de roluri. Al treilea personaj (să nu îi spunem candidat pentru că nu mai poate candida), cel care căștigă de fapt din tot acest scandal, stă probabil ascuns, tace  și își calculează următoarea ieșire  în scenă.
Ponta și Antonescu sunt vinovați în egală măsură de acest eșec politic!  Ponta și Antonescu au înșelat încrederea românilor! Ăsta e adevărul. Mulți dintre români le-au acordat votul, iar ei, în loc să guverneze,  s-au pierdut în demagogii și jocuri ieftine, gândind-se la viitoarele alegeri,  fără să își onoreze minimal promisiunile electorale din 2012.

 Și atunci se ridică  o serioasă întrebare: De ce să mai merg  la vot, dacă politicienii își bat joc oricum de el și nu respectă ceea ce  la un moment dat au decis cetățenii? Mă întreb acum dacă nu cumva unul dintre amicii mei avea dreptate în 2012, când îmi spunea tranșant, ucigând orice urmă de sperantă: “Stai liniștit. Nu se schimbă nimic! Ăia din piață aveau dreptate. E aceeași mizerie! Și s-ar putea să fie chiar mai rău!

Publicat in TRANSILVANIA REPORTER, 27 februarie 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Avem nevoie de un barometru cultural?

Nu demult am asistat la o discuție între persoane trecute de o anumită vârstă, ce avea drept temă dezinteresul și suficiența generației de ...