pe cărările patriei

pe cărările patriei

miercuri, 25 iunie 2014

Justiție și politică

Ar trebui să fie separate, cel puțin așa a afirmat Montesquieu, în urmă cu mai mult de două secole, în lucrarea sa „Despre spiritul legilor”. Această paradigmă a separării puterilor în stat i-a ghidat mereu pe oamenii politici autentici, pe apologeții democrației liberale, care au înțeles că libertatea individului nu poate fi garantată decât prin existența statului de drept. Dar la noi, pe malurile Dâmboviței, și acum, în 2014, statul de drept e un moft importat sau mai degrabă impus de americani și de Uniunea Europeană, ceva ce deranjează teribil jocurile locale de putere.  Când premierul și un candidat la europarlamentare au fost nevoiți să aștepte câteva minute pentru a-și înscrie candidatura la Târgu Jiu, primarul și șeful local al partidului s-a răstit pur și simplu la judecător: “Avem un prim ministru, da! Bine, stăm noi de vorbă!”. Din păcate, asta e atitudinea cea mai frecventă a politicului față de justiție, iar gestul primarului din Târgu Jiu nu a făcut decât să confirme faptul că, în general, așteptările politrucilor locali sunt ca un judecător să se facă preș în fața mahărilor de la București. Dar să nu generalizăm!
Săptămâna care a trecut a fost una de foc. Fratele președintelui a fost arestat pentru trafic de influență. Traian Băsescu s-a dezis de propriul frate de dragul consolidării justiției. Mesajul lui au fost unul clar: “între nevoia firească de a-mi proteja fratele și independența justiției, aleg consolidarea justiției!”.
Antibăsiștii și antenele au explodat! Corupția a ajuns până la vârf. Flota, Mihăileanu, Nana și acum Bercea Mondial! Ajunge, Băsescu, DEMISIA! Sunt prezentate exemple din Germania sau din alte state unde șefii de stat au demisionat pentru motive mult mai puțin inflamante.  Mesajul președintelui a fost înțeles pe dos. Verbalizarea nonintervenției semnifică de fapt intervenția curentă a lui Băsescu în treburile justiției – așa trebuie decodificat mesajul președintelui. Parlamentul, instituția ce și-a protejat mereu penalii indiferent de culoarea politică, a intrat și el în joc și a adoptat o declarație prin care se solicită demisia de onoare a președintelui.
Probăsiștii au văzut în gestul președintelui o garanție a independenței justiției. Dacă nu intervine pentru propriul frate, atunci toată teza antenelor privind subordonarea justiției și utilizarea ei ca armă politică în lupta cu adversarii politici este falsă. Cei mai mulți dintre ei susțin că în această etapă nu există nici o dovadă a implicării președintelui în afacerea Mircea Băsescu-Bercea Mondial și, în consecință, o eventuală demisie nu se justifică. Ea nu ar face decât să netezească drumul lui Ponta către  subordonarea justiției și, implicit, spre protejarea corupților. În plus, probăsiștii susțin că cei care solicită demisia nu au nici o cădere morală să facă asta, întrucât Tăriceanu e legat de scandalul bilețelului roz, iar Ponta nu a clarificat încă traficul de influență în cazul baronului Duicu.
Apoi au intrat în joc și serviciile secrete. George Maior ne-a anunțat că SRI l-ar fi informat pe președinte despre activitățile de crimă organizată ale clanului Bercea Mondial, dar nu și despre legătura lui cu Mircea Băsescu. De aici, fiecare a înțeles ce a vrut.
Media s-a fracturat partinic, ca de obicei. Antenele și România TV trag din toate direcțiile în Băsescu și acuză inclusiv pensionarea forțată a procurorului Iacobescu, care a instrumentat cazul Bercea Mondial în urmă cu câțiva ani. Realitatea TV îl aduce în schimb pe procurorul Oancea,  care cunoaște bine clanurile țigănești și susține că totul e o afacere cel puțin suspectă în care este implicat avocatul Abraham și serviciul secret al Ministerului de Interne. La B1, Turcescu conectează cazul Bercea Mondial de cazul Duicu. Se dezinformează și se manipulează la ordin. O nebunie!
Unii analiști au o perspectivă geopolitică, leagă totul de vizita lui  Joe Biden la București și teza statului de drept și se întreabă dacă nu cumva George Friedman de la Stratfor avea dreptate atunci când avertiza România despre intervenția neconvențională a Rusiei în Europa de Est, inclusiv în România. Chiar așa, de ce oare au apărut aproape simultan interceptări ale oficialilor din Polonia și România pe teme care au legătură cu Statele Unite? De ce în Polonia și România, cei doi piloni de încredere ai Statelor Unite în proximitatea Rusiei?  Alți analiști, fără să facă neapărat o legătură cu Rusia, spun că de fapt totul e o afacere a lui Dan  Voiculescu prin care se încearcă discreditarea unor judecători de la Înalta Curte de Casație  și Justiție, având în vedere termenul proxim de pronunțare a unui verdict în procesul său.
Conspirație sau nu, cert e că nu l-a obligat nimeni pe Mircea Băsescu să își vulnerabilizeze fratele, intrând în combinații dubioase cu clanuri de interlopi recunoscute. Nu l-a obligat nici Putin și nici Voiculescu să ia 300.000 sau 600.000 de euro pentru a promite influențarea justiției. A făcut-o din lăcomie, prostie sau din orice alt motiv. Iar dacă este implicat și Traian Băsescu în această afacere și Mircea Băsescu tace pentru a-și proteja fratele ajuns președinte, asta e problema lor. Dar asta e doar o ipoteză. Cert e că imaginea publică a lui Băsescu este serios afectată de acest scandal previzionând un sfârșit de mandat destul de urât.
Însă dincolo de gesturile de imagine, speculații și ipoteze, rămân faptele, statisticile. Justiția a condamnat în ultimii ani un fost premier, câțiva foști miniștri și miniștri în funcție, zeci de parlamentari din toate partidele, generali, președinți de consilii județene, prefecți, primari, șefi de clanuri interlope, judecători, avocați, oameni de afaceri și patroni din fotbal. Năstase, Mureșan, Remeș, Babiuc, Becali, Stănculescu, Cioflină, Bercea Mondial, Cătălin Voicu, Apostu, Păsat, frații Becali, Copos, Borcea, Gică Popescu și probabil, în curând, și Mircea Băsescu sunt câteva din numele rezonante care au căzut în plasa justiției, transmițând public mesajul că nimeni nu e mai presus de lege.  Așa ceva era de neimaginat în urmă cu zece ani. Nici Traian Băsescu nu va mai fi protejat. El are multe păcate și, după terminarea mandatului, probabil că justiția își va spune cuvântul și în cazul lui.
Poate că justiția nu e total independentă, dar cifrele  ne arată că lucrurile au început să intre pe un făgaș normal. Procurorii și judecătorii au început să prindă curaj și să nu se mai lase intimidați  sau influențați de politicieni sau de tot soiul de tentații financiare. Procurorii sau judecătorii care o fac ajung să fie chiar ei condamnați de justiție.
În acest context, spaima baronilor locali și a politicienilor de pe malurile Dâmboviței care se știu cu musca pe căciulă trebuie să fie foarte mare! Iar dacă schimbarea regimului Băsescu înseamnă renunțarea la această brumă de independență a justiției de dragul protecției politrucilor corupți sau a clanurilor interlope, atunci după alegerile prezidențiale din toamnă trebuie să fim cu ochii în patru!
Și deși bătălia politică este despre Ponta și Băsescu, miza reală a anului 2014 este independența justiției. Pare o temă abstractă, mai degrabă de filozofie politică, fără o legătură directă cu agenda cetățeanului, dar este esențială pentru un parcurs  european neviciat  al democrației românești.

Dar oare ce crede badea Gheorghe despre chestia asta?

Publicat în Transilvania REPORTER, 26 iunie 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Avem nevoie de un barometru cultural?

Nu demult am asistat la o discuție între persoane trecute de o anumită vârstă, ce avea drept temă dezinteresul și suficiența generației de ...